eu cu mine

Relanxietate

Dragă Anxietate,
am luat avionul și rucsacul cel mic
doar ca să scap de tine un pic.
Și ca să fiu sincer,
n-am nicio speranță
că relația noastră ar merge la distanță.

Dar tu nu și nu,
tu mă cauți într-una
și dacă eu fug, tu faci pe nebuna
zicând ca te-nșel,
că m-ascund în relații
când tu vrei să-mpărțim tensiunea ca frații.

Eu te-nțeleg,
mă iubești și-mi vrei bine
doar că mă simt mult prea singur cu tine.
Și ies uneori
la cafele rujate
și mă trezesc că-mi sufli în spate.

Din toate poveștile
am fugit și-am fugit
de teamă să nu fiu din nou părăsit.

Și m-aprind câteodată,
crezând c-am găsit
într-o altă femeie un ungher liniștit.

Când de fapt ce-am nevoie,
pe bună dreptate,
e să beau o cafea doar cu Anxietate.
Și să văd că de fapt
mi-a prins bine odată,
dar relația noastră ar trebui încheiată.

Acum zău că aș sta
proptindu-mă în coate
la ultima cafea cu Anxietate,
după care să plec,
ușor ca o pană,
să-mi pun singur iubire și pace pe rană.

Și să ies la cafea
cu tipa căpruie
fascinat că iubirea de fapt nu-i amăruie.

  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.