Ne-am ciobit cu cuvinte și ne-am
scurs pe furiș
ca o gaură ascunsă în
acoperiș.
Ne-am umplut cu speranțe și
cu vise apoase,
uitând că-avem găuri și
panici poroase.
Ne-am ciobit ca doi chiori dând cu
pumnul în lut
și-am uitat bucuria de la
început.
Ne-am cârpit ici și colo pe la
suprafață,
ne-am trezit doi rahitici fără
urmă de viață.
Am uitat de iubire, panicați că
secăm
și-am dat vina pe alții pentru că
picurăm.
Noi de fapt nu eram două vaze
de flori,
aveam sute de găuri…
Noi eram stropitori.