Poezie vie
Ai cei mai frumoși
genunchi
pe care i-am văzut vreodată,
deși alții ar zice
că nu-s genunchi
de fată.
Genunchii impecabili
îmi par
doar niște fițe,
ai tăi sunt mai simpatici
cu riduri
și gropițe.
Ai tăi au văzut marea,
asfaltul
și tot vestul.
Vezi tu, genunchii tăi
îmi par
mai ______ ca restul.
Poate ești chior, sau laș,
sau iar te vrea
rucsacul.
Ia mâna de pe mine,
că jur c-o să-ți
crăp capul.
Ce nu-ți convine?
Spune!
Ce dracu’ te-a lovit?
Că ieri eram ok
și azi te-ai ________.
Ia mâna de pe mine,
și nu-mi mai spune „pui”.
Zi ce dracu’
se-nâmplă.
Mă lași a nimănui?
Ieri mă țineai de mână
și îmi șopteai
mizerii.
Mă fut pe calmul tău!
Da, urlu când mă sperii.
Ești tot ce am visat
și chiar un pic
mai mult,
am regăsit în tine
copil lângă adult.
Ești fix cum doream,
vrei să te muți
la țară,
dar nu mă mai aprind
la fel ca prima oară.
Ești dulce când zâmbești
așa, din întâmplare,
doar că
ceva îmi zice
să _____________.
Să aștept să te descopăr,
cu vise și
cu frici,
că dacă e să fie,
nu vei pleca de-aici.
Te-am pus
pe piedestal,
păreai greu de atins.
De fapt îmi era teamă
că o să fiu respins.
Păreai
așa serioasă
și prea greu de citit,
poate că tocmai
de-asta m-am și
_________.
Ți-am scris
și-am șters, și-am scris,
cu tremurici și teamă,
că o să râzi de mine
dacă mă bag în seamă.
Și mi-am
făcut scenarii
că n-o să vrei să vii,
că o cafea cu mine
e joacă de copii.
Dar ai venit
și n-ai fost
nici zână, nici miraj.
Ai fost un om cu suflet,
cu vise și bagaj.
(continuarea poeviei La o cafea cu ea)
Am obosit s-aștept
până te hotărăști.
N-am zis
să te grăbești,
dar nici
să te târăști.
Am obosit s-aștept
să îți fie ție clar
dacă vrei să încerci,
dacă mă placi
măcar.
Am așteptat destul
și am cam obosit,
poate că timpu’-i bun,
dar omul
__________.
Am așteptat destul
și nu știu
cum să-ți spun,
am început
să cred că merit
ceva mai bun.
Ne-am iubit întâi cu ochii,
tu o clipă,
eu clipind,
ne-am iubit și-n toiul nopții,
ba gemând,
ba sforăind.
Ne-am iubit în farfurie,
mai picant,
mai sățios,
ne-am iubit cu tot cu umbre,
de toți demonii
i-am scos.
Ne-am iubit în multe feluri,
mai carnal,
mai sufletește,
din paleta de iubiri
una singură
lipsește.
E o iubire incoloră,
n-are ochi,
nu-i aromată,
unii zic că se numește
iubire __________.
Iubirea-i ca zacusca
de la țară:
dacă n-o consum,
devine amară.
Și dac-o păstrez
pentru la vară,
n-o să-mi rămână
prea mult loc
în cămară.
Mai bine împart
o felie cu tine
și dacă
n-ai ________
o mâncăm
cu grisine.
Mă topesc și
te topești,
la cornet sau
la povești.
M-ai pupa,
dar nu te las
că mă simt
cam ananas.
Ai aromă
de fistic,
mă lași
să te ______
un pic?
Am ars multe etape,
ne-am grăbit pe alocuri,
am promis
multe lucruri
pe la colțuri
de blocuri.
De la prea mulți fluturi
ne-am purtat ca drogații,
am zidit
multe vise.
Multe
fără
fundații.
Am ars multe etape
undeva am greșit,
am fost
doar
artificii
în loc de
foc mocnit.
Într-o zi mai ploioasă
am intrat în sevraj.
Cine ești?
Cine sunt?
Te iubesc?
N-am curaj.
Ce ne facem acum,
ne dăm _______ jos?
O luăm
mai ușor?
Construim
sănătos?
Aș vrea să
vin la tine,
dar nu ți-o zic
din prima,
mai bine
vino tu
pe jos sau
cu mașina.
Eu m-amețesc
ușor
și mi-e
un pic cam frică
să vin răcit
sau fiert,
la cană
sau la sticlă.
Mai bine
vino tu,
cu ceai
prin buzunare,
să te întreb
ce ai
de plângi,
de merișoare.