eu cu lumea, eu cu mine

De fiecare tată

Când o să fac copii
dac-o să am
o fată,
o s-o învăț
să fie blândă
și ____________,

să aibă glasul ferm
și zâmbetul
pe buze,
să spună
ce gândește
fără să se scuze.

Și dac-o să fiu tată
și o să am
băiat,
o să-l învăț
să fie blând
și neînfricat,

să plângă dacă simte,
cu fruntea
ridicată,
să spună
ce gândește
de fiecare dată.

Dacă o să am copii
n-o să-i învăț
nimic,
o să mă-nvețe ei
cum să fiu iar om mic.

  •  
  •  
eu cu tine

(ne)rușinat

Uneori
mă întreb
ce mai faci, cum mai ești,
cum ți-a fost ziua, ce carte citești?

Alteori
mă întreb
dacă azi ai zâmbit,
dacă ai mâncat, dacă ai iubit.

Uneori
mă întreb
dacă arăți la fel,
dacă adormi cuibărită lângă alt “el”.

Alteori
mă întreb
cu nerușinare
cum sărutai, ce parfum aveai oare?

Uneori
mă întreb…
– ce-ntrebare ciudată –
dacă asta-i iubire necondiționată.

  •  
  •  
eu cu lumea, eu cu mine

Lunea

Lunea mă ridic
din pat
obosit și
‘ncrâncenat.

Mă trezesc mergând
pe drum
rupt de “aici”
și de “acum”,

car în cap
haos și frici,
scenarii
cu inamici.

Oare când o
să m-opresc,
să respir,
să cântăresc:

unde m-am pierdut
cu firea?
Care mi-e
nedumerirea?

Unde-am renunțat
la “eu”?
Ce am amânat
mereu?

De ce m-am ferit
să simt?
Oare de cât timp
mă mint?

  •  
  •  
eu cu tine

Tei ubesc

Tei ubesc udă în ploaie,
pistruiată
și bălaie.

Tei ubesc floare cu floare,
uneori la
întâmplare.

Tei ubesc până te scuturi,
cu _________
și-nceputuri.

Tei ubesc prin curți străine,
primăvara
care vine.

Tei ubesc cu umbra ta
toată vara
ce-o urma.

Tei ubesc toamna în ceai.
Mi-amintesc
cum înfloreai.

Tei ubesc ______ și rece
fiindcă știu
că iarna trece.

  •  
  •