Poezie vie
Cât o să mai zici “da”
pân’ o să obosești?
Cât timp o să mai pierzi
și cât te mai ________?
Ți-e teamă să zici “nu”
și parcă uneori
ți-e corpul plin de ghimpi,
dar tu taci și-l
ignori.
Cât timp o să zici “da”
doar ca să fie bine,
o să faci pentru alții
și-o să te pierzi
pe tine.
Ce lucruri nu spunem
atunci când
vorbim?
Și în câte feluri
nu ne mai iubim?
Ce-ți trece prin minte
când faci pași
înapoi?
Când îți vezi viitorul,
dar nu-i despre noi?
Ce îți spune stomacul
când adormi
separat?
Că te caut și-ntreb,
dar e greu de _______.
Miroase a vară
și miroase
a tine,
a nutella mâncată
în zori cu grisine.
Miroase a ploaie
și a vin
demisec,
a flat white
băut lângă felia de chec.
Miroase a noapte
dormită
________,
miroase a vise
ștampilate în pașaport.
Ai cei mai frumoși
genunchi
pe care i-am văzut vreodată,
deși alții ar zice
că nu-s genunchi
de fată.
Genunchii impecabili
îmi par
doar niște fițe,
ai tăi sunt mai simpatici
cu riduri
și gropițe.
Ai tăi au văzut marea,
asfaltul
și tot vestul.
Vezi tu, genunchii tăi
îmi par
mai ______ ca restul.
Sunt iubiri care dor
și trec lent
ca o gripă
și iubiri așa scurte
că dispar într-o clipă.
Sunt iubiri deocheate
care țipă
înfundat
și iubiri puerile
de care am uitat.
Sunt iubiri ca un râu
care sapă
în piept
și iubiri care
n-apar deși le aștept.
Sunt iubiri, ești iubiri,
la trecut, la prezent,
(de)și uneori
ne iubim ______.
Îmi plac mult ochii tăi,
dar și ce văd
mai jos.
Nu mă grăbesc să-ți zic,
sunt chiar
__________.
Îmi place cum zâmbești,
dar mă întreb
cum muști.
Nu cred că ești o zână,
nici eu nu sunt
un puști.
Îmi place ce vorbim,
pare c-avem
chimie.
Mă-ntreb dacă îți vine
să faci ce-mi vine
mie.
Cum stai cu iubirea?
Pe unde
o mai duci?
O hrănești zi de zi,
sau doar când apuci?
Cât stai cu iubirea?
O viață,
un an?
Mai ai inima vie,
sau e un bolovan?
Când stai cu iubirea?
Seara?
Niciodată?
În weekend, când esti
mai puțin _________?
Am un gol în stomac
și-i un gol
permanent,
mi-a rămas de la tine,
dragă tată
absent.
Am un gol mare-n piept,
unul greu de
mascat,
dragă tată ții minte
când m-ai
îmbrățișat?
Am un gol în memorie,
și nu-mi
amintesc
ultima oară când
mi-ai spus
“te iubesc”.
Am un gol în stomac,
mi-a ramas
de la tine,
dar te iert
și-o să-l umplu
cu ____________.
Am obosit s-aștept
până te hotărăști.
N-am zis
să te grăbești,
dar nici
să te târăști.
Am obosit s-aștept
să îți fie ție clar
dacă vrei să încerci,
dacă mă placi
măcar.
Am așteptat destul
și am cam obosit,
poate că timpu’-i bun,
dar omul
__________.
Am așteptat destul
și nu știu
cum să-ți spun,
am început
să cred că merit
ceva mai bun.
Ne-am iubit întâi cu ochii,
tu o clipă,
eu clipind,
ne-am iubit și-n toiul nopții,
ba gemând,
ba sforăind.
Ne-am iubit în farfurie,
mai picant,
mai sățios,
ne-am iubit cu tot cu umbre,
de toți demonii
i-am scos.
Ne-am iubit în multe feluri,
mai carnal,
mai sufletește,
din paleta de iubiri
una singură
lipsește.
E o iubire incoloră,
n-are ochi,
nu-i aromată,
unii zic că se numește
iubire __________.