Poezie vie
Cum stai cu iubirea?
Pe unde
o mai duci?
O hrănești zi de zi,
sau doar când apuci?
Cât stai cu iubirea?
O viață,
un an?
Mai ai inima vie,
sau e un bolovan?
Când stai cu iubirea?
Seara?
Niciodată?
În weekend, când esti
mai puțin _________?
Am un gol în stomac
și-i un gol
permanent,
mi-a rămas de la tine,
dragă tată
absent.
Am un gol mare-n piept,
unul greu de
mascat,
dragă tată ții minte
când m-ai
îmbrățișat?
Am un gol în memorie,
și nu-mi
amintesc
ultima oară când
mi-ai spus
„te iubesc”.
Am un gol în stomac,
mi-a ramas
de la tine,
dar te iert
și-o să-l umplu
cu ____________.
Am obosit s-aștept
până te hotărăști.
N-am zis
să te grăbești,
dar nici
să te târăști.
Am obosit s-aștept
să îți fie ție clar
dacă vrei să încerci,
dacă mă placi
măcar.
Am așteptat destul
și am cam obosit,
poate că timpu’-i bun,
dar omul
__________.
Am așteptat destul
și nu știu
cum să-ți spun,
am început
să cred că merit
ceva mai bun.
Ne-am iubit întâi cu ochii,
tu o clipă,
eu clipind,
ne-am iubit și-n toiul nopții,
ba gemând,
ba sforăind.
Ne-am iubit în farfurie,
mai picant,
mai sățios,
ne-am iubit cu tot cu umbre,
de toți demonii
i-am scos.
Ne-am iubit în multe feluri,
mai carnal,
mai sufletește,
din paleta de iubiri
una singură
lipsește.
E o iubire incoloră,
n-are ochi,
nu-i aromată,
unii zic că se numește
iubire __________.
Iubirea-i ca zacusca
de la țară:
dacă n-o consum,
devine amară.
Și dac-o păstrez
pentru la vară,
n-o să-mi rămână
prea mult loc
în cămară.
Mai bine împart
o felie cu tine
și dacă
n-ai ________
o mâncăm
cu grisine.
Mă topesc și
te topești,
la cornet sau
la povești.
M-ai pupa,
dar nu te las
că mă simt
cam ananas.
Ai aromă
de fistic,
mă lași
să te ______
un pic?
Cred că m-atrag
doar oamenii triști,
care te iubesc
doar dacă
insiști.
Cred că îmi plac
doar dramele fine
în care e musai
să renunț
la mine.
Și cred că prefer
să bat pasul pe loc,
să mă simt iubit
puțin spre
deloc.
Uneori mă întreb
ușor gâtuit
dacă vreau
să ________
și să fiu
iubit.
Am ars multe etape,
ne-am grăbit pe alocuri,
am promis
multe lucruri
pe la colțuri
de blocuri.
De la prea mulți fluturi
ne-am purtat ca drogații,
am zidit
multe vise.
Multe
fără
fundații.
Am ars multe etape
undeva am greșit,
am fost
doar
artificii
în loc de
foc mocnit.
Într-o zi mai ploioasă
am intrat în sevraj.
Cine ești?
Cine sunt?
Te iubesc?
N-am curaj.
Ce ne facem acum,
ne dăm _______ jos?
O luăm
mai ușor?
Construim
sănătos?
Aș vrea să
vin la tine,
dar nu ți-o zic
din prima,
mai bine
vino tu
pe jos sau
cu mașina.
Eu m-amețesc
ușor
și mi-e
un pic cam frică
să vin răcit
sau fiert,
la cană
sau la sticlă.
Mai bine
vino tu,
cu ceai
prin buzunare,
să te întreb
ce ai
de plângi,
de merișoare.
Visez ziua-n care
ne vom muta la țară,
când toți
copiii noștri
se vor juca
pe-afară.
O să avem livadă
și vom lucra
de acasă,
o să îmbătrânim,
o să rămâi
frumoasă.
Și vom avea
un câine
bălos
cu pete gri,
tu vei planta begonii,
el le va tăvăli.
Visez
la multe lucruri
și dacă număr bine,
îmi trebuie măcar
trei vieți
pe lângă tine.