eu cu tine

Aș.teptat

Am obosit s-aștept
până te hotărăști.
N-am zis
să te grăbești,
dar nici
să te târăști.

Am obosit s-aștept
să îți fie ție clar
dacă vrei să încerci,
dacă mă placi
măcar.

Am așteptat destul
și am cam obosit,
poate că timpu’-i bun,
dar omul
__________.

Am așteptat destul
și nu știu
cum să-ți spun,
am început
să cred că merit
ceva mai bun.

  •  
  •  
eu cu tine

Peste ziduri

Cred că mă-ndrăgostesc
de c(in)eva,
de micul dejun sau de buza ta.

Și pentru că sunt
bine dispus,
azi îți iubesc buza de sus.

Și dacă mâine voi fi
morocănos,
o să-ți iubesc buza de jos.

Azi mă îndrăgostesc din senin,
uite-așa,
de tine sau poate de fruntea ta.

Și dacă mă lași să-ți trec
peste ziduri,
aș sta să ne umplem
împreună de riduri.

  •  
  •  
eu cu mine

Cu.vin.te

Pe „aștept”
îl strâng la piept,
pe „visez” îl protejez,
pe „vreau” îl țin lângă „pot”,
iar „hai-hui” stă „peste tot”.

„Te” flirtează cu „iubesc”
și „pupic” cu „fâstâcesc”.
„Aluniță” și „surâs”
fac ce au văzut
mai sus.

„Degetele” și „tricou”
s-au împrietenit, mai nou.
„Bucurie” și „culcuș”
te-așteaptă să ieși
din duș.

  •  
  •  
eu cu mine, eu cu tine

La cafea cu o ea

Azi pe la 11:00
în M60
te-ai așezat
la masa cu ghiveci.

Ne-am privit timp de
o milisecundă,
aveai ochi de cărbune
și-o privire profundă.

Aș fi vrut să mă mut
lângă tine la masă,
dar m-am fâstâcit
și-am zis „mai bine lasă”.

Ne-am mai privit
încă o dată:
îmbrăcată în negru,
te vedeam colorată.

Am zis „stau cuminte,
poate mi se pare”,
dar ne intersectam
în continuare.

M-aș fi mutat
lângă tine un pic,
dar cum să fac asta?
Și ce să îți zic?!

Ne-am mai privit
o secundă jumate,
dar jur c-a durat
o eternitate.

M-am gândit să îți zic
să ieșim la cafea,
dar era cam stupid,
aveai una deja.

Și m-am panicat
când te-ai ridicat,
ce să fac ca să nu
mă fac de căcat?

Ne-am mai privit
o ultimă oară,
a durat cât o iarnă
și o primăvară.

Eu încă mai tremur
de ciudă, să știi,
că ai plecat
în loc să vii.

  •  
  •  
eu cu mine, eu cu tine

Iubirrre

Am iubit prima oară
în clasa
a treia,

ea era rârâită
și o chema
Andrrreea.

Aveam planuri mari
și-o iubeam
liniștit,

chiar dacă vorrrbea
un pic cam
pocit.

Acum e mai greu,
la cât timp
a trecut,

cu o mână iubesc
și în alta am
un scut.

Și chiar de-am ajuns
să am
cicatrici

mi-amintesc că iubirea
stă în gesturi
mici.

Și dacă las scutul
pot să zic
fericit

că iubirea-i perrrfectă
ca un nume
stâlcit.

  •  
  •