eu cu tine

Ar(ti)fi(cii)

Am ars multe etape,
ne-am grăbit pe alocuri,
am promis
multe lucruri
pe la colțuri
de blocuri.

De la prea mulți fluturi
ne-am purtat ca drogații,
am zidit
multe vise.
Multe
fără
fundații.

Am ars multe etape
undeva am greșit,
am fost
doar
artificii
în loc de
foc mocnit.

Într-o zi mai ploioasă
am intrat în sevraj.
Cine ești?
Cine sunt?
Te iubesc?
N-am curaj.

Ce ne facem acum,
ne dăm _______ jos?
O luăm
mai ușor?
Construim
sănătos?

  •  
  •  
eu cu tine

(ne)rușinat

Uneori
mă întreb
ce mai faci, cum mai ești,
cum ți-a fost ziua, ce carte citești?

Alteori
mă întreb
dacă azi ai zâmbit,
dacă ai mâncat, dacă ai iubit.

Uneori
mă întreb
dacă arăți la fel,
dacă adormi cuibărită lângă alt „el”.

Alteori
mă întreb
cu nerușinare
cum sărutai, ce parfum aveai oare?

Uneori
mă întreb…
– ce-ntrebare ciudată –
dacă asta-i iubire necondiționată.

  •  
  •  
eu cu lumea, eu cu mine

Lunea

Lunea mă ridic
din pat
obosit și
‘ncrâncenat.

Mă trezesc mergând
pe drum
rupt de „aici”
și de „acum”,

car în cap
haos și frici,
scenarii
cu inamici.

Oare când o
să m-opresc,
să respir,
să cântăresc:

unde m-am pierdut
cu firea?
Care mi-e
nedumerirea?

Unde-am renunțat
la „eu”?
Ce am amânat
mereu?

De ce m-am ferit
să simt?
Oare de cât timp
mă mint?

  •  
  •