eu cu lumea, eu cu mine

Lunea

Lunea mă ridic
din pat
obosit și
‘ncrâncenat.

Mă trezesc mergând
pe drum
rupt de „aici”
și de „acum”,

car în cap
haos și frici,
scenarii
cu inamici.

Oare când o
să m-opresc,
să respir,
să cântăresc:

unde m-am pierdut
cu firea?
Care mi-e
nedumerirea?

Unde-am renunțat
la „eu”?
Ce am amânat
mereu?

De ce m-am ferit
să simt?
Oare de cât timp
mă mint?

  •  
  •